Liniștea interioară

Ce este liniștea interioară? Este o trăsătură a Eului Superior. Este destul de cunoscut faptul că filosofia orientală recunoaște omul ca fiind compus din două Eu-ri. Un Eu Inferior și un Eu Superior (care are diferite denumiri în diferite școli filosofice: Supraeu, Atman etc).

EUL Superior este acea "scânteie divină" din noi. EUL Superior nu moare. Atunci când omul moare, se distruge corpul fizic, corpul energetic etc., dar EUL Superior rămâne "învelit" în alte corpuri subtile și, mai apoi, se va reîncarna într-un alt corp fizic.

Eul inferior este o sumă de concepte și principii de viață pe care le-am învățat și acumulat în această viață, de la naștere și până în prezent. Eul inferior este o "construcție" a mediului social în care ne-am născut. Mai bine zis este amprenta mediului social asupra noastră, asupra ființei noastre.

Pentru a ajunge la Eul Superior trebuie, mai întâi, să ne "distrugem" Eul inferior. Trebuie să facem abstracție de Eul inferior, dar trebuie să-l "neglijăm" într-un mod foarte categoric. De aceea, am folosit mai sus termenul de "distrus". Nu putem să ajungem la Eul Superior atâta vreme cât "suntem conduși" de Eul inferior, atâta vreme cât ne ghidăm viața conform cu obiceiurile societății în care ne-am născut. Pentru a ajunge la Eul Superior trebuie să-i dăm ascultare. El "ne cheamă spre el", ne ajută să-l cunoaștem, vrea să-l cunoaștem și ne dă în acest sens niște "instrucțiuni" cum putem ajunge la el.

Dar, din păcate, aceste instrucțiuni sunt în mare contradicție cu practicile și obiceiurile societății în care trăim. Nu este un test din partea Eului Superior să vadă dacă "merităm" acest lucru. Este singura cale de a ajunge acolo. Să încercăm un exemplu. Vrem să ajungem pe creasta unui munte (am auzit noi că acolo este foarte frumos). Ne interesăm, și aflăm că pentru aceasta ar fi vreo 3-4 posibilități: anumite căi de acces. Dar toate aceste căi de acces presupun un urcuș pe jos, presupune "să urcăm muntele". Ei bine... urcușul la deal nu este chiar ușor.

Mulți vor spune: "Eu nu pot să urc, este prea greu pentru mine..." Unii vor abandona definitiv ideea de a ajunge pe crestele muntelui. Alții nu vor abandona ideea dar vor aștepta, poate vor afla o altă cale, mai ușoară. Unii vor aștepta să se ivească o cale ușoară ca atunci când te plimbi pe esplanadă. Vor aștepta degeaba, o astfel de cale nu există. Pentru a ajunge pe creasta muntelui trebuie "să urci la deal", nu poți să te plimbi. Și asta, nu din cauză că nu vrea muntele să ajungi pe crestele lui, ci pentru că acestea sunt singurele căi de acces.

Dar era vorba de liniștea interioară, nu de Eul Superior. Da, dar la liniștea interioară poți ajunge numai prin cunoașterea Eului Superior. Liniștea interioară este un scop, iar cunoașterea Eului Superior este mijlocul prin care putem dobândi liniștea interioară. Așa cum nu putem ajunge pe crestele muntelui decât dacă "urcăm la deal", așa nu vom putea ajunge la liniștea interioară decât dacă ne vom cunoaște Eul Superior.

Prin intermediul anumitor tehnici psihice putem atinge liniștea interioară pentru câtva timp, o putem gusta. Dar numai prin cunoașterea Eului Superior putem face din liniștea interioară o prezență permanentă în ființa noastră.

De unde vine liniștea interioară? Vine din "straturile" cele mai profunde ale subconștientului nostru. Vine din noi, din adevăratul nostru EU. Liniștea este permanent prezentă în ființa noastră, dar noi nu avem timp să o observăm. Suntem preocupați să facem bani, să urmărim toate episoadele noii telenovele, să vedem ce noi produse ne oferă o anumită firmă de produse cosmetice etc. Desigur, am vrea să dobândim liniștea interioară, dar să nu "urcăm la deal". Nu se poate! Atâta vreme cât mintea noastră, conștientul nostru este acaparat de dorințele noastre pământeșți, nu vom putea gusta liniștea interioară. Nu o putem gusta pentru că nu avem timp pentru asta.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 9 decembrie 2024.

Deci, primul pas spre liniștea interioară este să ne facem timp pentru asta. Să ne smulgem 10-20-30 minute pe zi (de preferat dimineața) din activitatea cotidiană și să încercăm să simțim această liniște. Este de preferat momentul dimineții deoarece conștientul nostru nu este "parazitat" de activitatea din timpul zilei. Cu alte cuvinte suntem odihniți și cu mintea limpede.

Vă propun un joc. Îl puteți juca în orice moment al zilei când aveți o perioadă de timp liber... Să presupunem că v-ați întâlnit cu peșțișorul de aur și el vrea să vă îndeplinească 3 dorințe... dar numai 3... și după aceea dispare. Într-un astfel de moment îi puteți răspunde rapid: o mășină, o casă, o femeie/un bărbat ca soție/soț. Și gata... s-au dus cele 3 dorințe. Vă duceți acasă, vă suiți în mașină și faceți o plimbare cu femeia/bărbatul visurilor voastre. Rămâneți fără benzină. Ghinion... nu mai aveți bani... de ce nu ați cerut peştişorului bani... da, dar ar fi trebuit să renunțați la una din celelalte dorințe... la care?

Timpul trece și odată cu bătrânețea vă gândiți să vă retrageți la munte, v-ați săturat de aglomerația orașului. Dacă știați îi cereați peştişorului o casă la munte. Bineînțeles, o puteți vinde pe cea pe care o aveți și să luați alta, la munte, dar pe muntele care vă place nu sunt case... sunt numai niște colibe... Ați prins ideea... peștișorul vă așteaptă să gășiți cele 3 dorințe "definitive" ale vieții voastre. Acele dorințe pe care nu veți regreta că le-ați avut la un moment dat și pe care le puteți înlocui cu altele.

Câți dintre noi, ca primă dorință ar spune: "Liniștea interioară"? Șțiți când sunteți cel mai aproape de "liniștea interioară"? Când, la întrebarea pestisorului, veți răspunde: "Liniștea interioară... apoi... aaa... stai să mă mai gândesc... casă, mașînă". Veți fi aproape de liniștea interioară atunci când o doriți din "toți porii ființei dvs.". Dacă o doriți așa că.... "E bună și ea la ceva...", sunteți foarte departe de a atinge liniștea interioară.

Iată că am dat răspuns și la cea de a 3-a întrebare. Când vom avea "liniștea interioară"? Atunci când o doriți "din tot sufletul". Până atunci puteți gusta din ea, dar nu o puteți permanentiza în ființa dvs. Dar această dorință de a dobândi liniștea interioară este doar o condiție necesară nu și suficientă. Simpla dorință de a avea liniște... nu ne aduce liniște. Pentru asta trebuie să "muncim cu noi". Trebuie să urcăm la deal.

Vorbeam la început de o "distrugere" a Eului inferior. Această distrugere este menționată în diverse religii sau căi spirituale, numai că ea este pomenită sub diverse denumiri, dar este vorba despre același lucru. În creștinism, Iisus a vorbit despre a doua naștere... Oare nu la acest fenomen se referea? Să abandonezi, să omori vechiul sistem de valori clădit în tine de societate și să-ți reclădeşti altul, pe alte baze. Pe baza Eului Superior. Pe niște baze solide, care nu dispar odată cu moartea corpului fizic. În unele cai spirituale se vorbește de o "abandonare totală în fața divinului". Oare nu tot asta înseamnă? Să-ți abandonezi dorințele tale, dorințele conștientului tău și să încerci să le percepi pe cele divine?

Radu Stănciulescu