Sunătoarea

Factorul curativ: părțile aeriene terminale înflorite.

Afecțiuni pentru care se recomandă: hepatite și hepatite cronice evolutive, colite cronice, ulcer gastric, colectistită, arsuri, inflamații ale gingiilor, răni.

Prezentare generală

Denumirea uzuală: Sunătoare (lat. Hypericum perforatum), denumiri alternative: drobişor, floare de năduf, iarba sângelui, neruju, pojarniţă, sinătoare, sunaică.

Scurtă descriere

Sunătoarea este o plantă erbacee, perenă, întâlnită în toată țara, de la câmpie până în regiunea subalpină, dar cu precădere în regiunea deluroasă. Are tulpina dreaptă, lemnoasă în partea inferioară, cu patru muchii longitudinale, crește până la 20-100 cm înălțime și prezintă numeroase ramuri sterile (fără flori și care pornesc de la baza frunzelor). Frunzele sunt ovale, câte două opuse și privite în transparență, înspre lumină, se observă prezența unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor și a unor puncte străvezii dispuse uniform pe toată suprafață frunzei. Florile de culoare galbenă sunt grupate în inflorescenţe, au câte cinci petale punctate cu negru.

Calități curative și acțiune farmaceutică

Virtuțile terapeutice ale sunătoarei sunt bine cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, de-a lungul veacurilor ea făcându-și un renume aparte printre plantele medicinale. În manuscrisele lui Galenus (unul din părinții farmaciei), care sunt păstrate în arhivele din Vatican, această plantă medicinală este descrisă ca fiind utilă într-o largă varietate de afecțiuni.

Principiul activ cel mai important al sunatoarei este o substanță de culoare roșu-brună, numită hipericina, care se poate ușor observa datorită culorii, atunci când se prepară tinctura din sunătoare.

Ulei volatil, flavonozid hiperozid, substanța colorantă hipericina, colina, rezine, fitoncide, beta caroten. Cicatrizant, antiseptic, coleretic-colagog, antidiareic.

Recomandări

• Ulei din sunătoare împotriva alergiilor, eczemelor, iritatiilor, împotriva fierii leneșe, a pietrelor la vezică, a durerilor de cap. Când este gata, va avea un gust astringent și culoare roșiatică. Acest ulei se aplică pe piele în caz de alergie, arsuri (inclusiv solare), eczeme, iritații etc. O lingură luată pe stomacul gol din acest ulei este utilă în cazurile de fiere leneșă, de pietre la vezica biliară, precum și în cazul durerilor de cap care apar la persoanele care au probleme biliare.
• Unguent din flori împotriva afecțiunilor pielii. Dacă alte plante au asupra pielii doar efecte vindecătoare, sunătoarea are un rol important și în combaterea senzațiilor de durere, usturime sau mâncărime. Ea este prin excelență o plantă calmantă, fiind extrem de utilă în diminuarea suferințelor, dar și pentru vindecarea arsurilor de gravitate mică și medie (inclusiv cele solare), a alergiilor și a altor afecțiuni dermatologice însoțite de mâncărime puternică și usturimi. Pentru combaterea mâncărimilor pielii și a usturimii se adaugă în unguentul de sunătoare zece picături de ulei volatil de mentă (se găsește în magazinele și farmaciile naturiste). Efectul este excepțional.
• Infuzie din flori împotriva gastritei. Se bea infuzie neîndulcită.
• Infuzie din plantă pentru gargară în caz de gingivite, abcese dentare (eventual în amestec cu pătlagina, în proporții egale), afte, răni. Se fac mai multe gargare pe zi, dintre care obligatoriu una seara, înainte de culcare.
• Infuzie din plantă pentru cataplasme pentru tratarea rănilor și a nevralgiilor. Amestecul se lasă acoperit 20 de minute, după care se strecoară și se aplică comprese.
• Tinctura din iarbă de sunătoare în tratamentul care favorizează stabilitatea emoțională, diminuează intensitatea acceselor de panică sau manie. Este recomandată contra depresiilor, stărilor de anxietate și neliniște care apar în preajma menopauzei. Se administrează sub formă de tinctură (se prepară la fel ca și cea de lemn-dulce), din care se iau zilnic 4 lingurițe, ce se administrează pe stomacul gol, diluate în apă.
• Pulbere din iarbă de sunătoare în cazul în care tulburările emoționale sunt mai puternice. Efecte foarte bune se obțin prin administrarea pulberii. Se ia o linguriță rasă la intervale de aproximativ patru ore, pe parcursul zilei.

Preparare

Infuzia

Se prepară dintr-o linguriță de plantă mărunțită peste care se adaugă o cană de apă clocotită (200 ml), se acoperă, iar după 15-20 minute se strecoară. Se beau două-trei căni pe zi (neîndulcit) pentru tratarea diskineziei biliare (fiere leneșă, enterocolite cronice).

Pentru persoanele care prezintă tendința de a reține apă în organism, infuzia se prepară în același mod, dar folosind o lingură de sunătoare la o cană de apă clocotită, și vor bea o lingură de ceai după fiecare masă.

Tot cu acest mod de preparare, dar cu consumul a 2-3 căni pe zi, se recomandă și pentru tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, hepatite cronice evolutive, colite cronice, colecistite.

• Infuzie împotriva gastritei: Se prepară din 1-2 linguri de plantă uscată, mărunțită, la o cană (200 ml) cu apă clocotită.
• Infuzie împotriva problemelor dentare: Se face o infuzie din două linguri de plantă uscată și mărunțită la o cană de apă clocotită.
• Infuzie împotriva rănilor și nevralgiilor: Se face o infuzie din 30 g plantă la un litru de apă clocotită.

Maceratul în ulei

Se prepară din 20 g de sunătoare bine mărunțită care se umectează cu 20 ml alcool de cel puțin 70%, timp de 12 ore, după care se adaugă 200 ml de ulei de floarea-soarelui. Se încălzește pe abur timp de 3 ore, amestecând din când în când. Se mai lasă la macerat 2-3 zile, după care se filtrează în sticle de culoare închisă, se astupă bine cu dop și se păstrează la loc răcoros. Se ia câte o linguriță de ulei de sunătoare după fiecare masă pentru diskinezie biliară, stimularea funcției hepatice, gastrite hiperacide și ulcer gastric.

Tinctura

Se prepară din: sunătoare - 40 g, roinita - 30 g, valeriana - 15 g și levănțică - 15 g, prin macerarea acestora timp de 5-7 zile, în 700 ml de alcool de 60%, urmată de filtrare. Este recomandată în hipertensiunea arterială pe fond nervos, distonie neurovegetativă, menopauză, stări de irascibilitate, agitație psihomotorie. Tinctura, la fel ca și maceratul în ulei, se păstrează în sticle de culoare închisă, bine închise, la loc răcoros.

Modul de utilizare și dozarea: după masă se iau picături cu ajutorul unei pipete, dozajul stabilindu-se în funcție de vârstă, după cum urmează: 2-5 ani - de 3 ori pe zi, câte 4-7 picături; 5-12 ani - de 3 ori pe zi, câte 7-10 picături; peste 13 ani - de 3 ori pe zi, câte 10-20 picături.

Plămădeală în ulei

Se prepară dintr-un pumn de flori proaspete de sunătoare puse într-un vas de sticlă, și peste care se adaugă ulei atât cât să acopere florile. Se acoperă vasul și se lasă să stea la soare 6-7 zile, după care se strecoară, se pune în vase de sticlă de culoare închisă care se astupă cu dop și se păstrează la loc răcoros. Cu acest preparat se ung rănile, eczemele, arsurile, zonele articulare cu dureri reumatismale.

Sunătoarea este un remediu deosebit de valoros, utilizat în combinație cu alte plante pentru tratarea unor afecțiuni ca: balonări abdominale, colici intestinale, hemoroizi, dismenoree, menopauză, bronșite, gută, tulburări nervoase, hipertensiune arterială.

Ulei volatil

Planta crudă sau uscată se toacă mărunt și se umple cu ea o sticlă, în care se adaugă apoi ulei de floarea-soarelui. Sticla se pune lângă sobă sau o altă sursă de căldură și se lasă la macerat. Dacă s-a folosit plantă crudă, ne dăm seama când este gata preparatul după faptul că face floare. Dacă s-a folosit plantă uscată, uleiul trebuie gustat din când în când.

Unguent

Inflorescenţele uscate de sunătoare se mărunțesc în piuă sau cu râșniță electrică de cafea. Se pun patru linguri de sunătoare mărunțită într-un vas și se toarnă deasupra unt clarifiat încins (cantitatea obținută dintr-un pachet), amestecându-se apoi bine, până ce compoziția se răcește, după care se lasă vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul în care s-a făcut amestecul la foc mic și se așteaptă până își recăpătă consistentă lichidă, după care se filtrează totul prin tifon, obținându-se un unguent cu tentă roșiatică, care se va păstra la frigider.

Pulbere

Se obține prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea.

Precauții

În general, este bine ca tratamentul cu sunătoare să nu dureze mai mult de două luni, urmat de două săptămâni de pauză, întrucât favorizează apariția unor simptome cum ar fi nevralgia, sensibilitatea exagerată la lumină, durerile ușoare de cap. La utilizarea oricărui preparat pe bază de sunătoare, este recomandată evitarea expunerii la soare (plajă), deoarece pot apărea reacții de fotosensibilizare.

farm. Robert Gergely